Bucuria, ca si tristetea, este o stare des incercata de om fara ca din aceasta sa nasca o cunoastere precisa a ei. Bucuria, in intelesul obisnuit al cuvantului, este o stare interioara de satisfactie care decurge din implinirea unei dorinte, din ducerea la bun sfarsit a unui lucru. Bucuria este in acest fel un rod al infaptuirii in sensul vointei noastre, ea este legata deci si de libera vointa. Omul nu se poate bucura de fapta sa daca o executa prin constrangere.